0
Confortul interior nu depinde doar de temperatura aerului. Umiditatea influenţează modul în care percepem mediul dintr-o încăpere şi poate contribui la apariţia condensului pe suprafeţe atunci când condiţiile sunt favorabile.
Un aer foarte umed poate accentua senzaţia de disconfort, iar menţinerea îndelungată a unor condiţii favorabile condensului poate contribui la probleme de umezeală şi mucegai pe suprafeţele vulnerabile.
La polul opus, un aer foarte uscat poate fi perceput ca neplăcut. Din acest motiv, temperatura şi umiditatea trebuie analizate împreună atunci când evaluăm confortul unei încăperi.
Valoarea afişată de un higrometru este, de regulă, umiditatea relativă. Aceasta exprimă cantitatea de vapori de apă existentă în aer în raport cu cantitatea maximă pe care aerul o poate conţine în condiţiile respective de temperatură.
Umiditatea relativă este strâns legată de temperatură. Aceeaşi cantitate de vapori de apă poate corespunde unor valori diferite ale umidităţii relative dacă temperatura aerului se modifică.
De aceea, o valoare procentuală a umidităţii nu trebuie interpretată complet separat de temperatura la care a fost măsurată.
Punctul de rouă ajută la înţelegerea modului în care apare condensul. Dacă aerul umed intră în contact cu o suprafaţă suficient de rece, astfel încât condiţiile locale ajung la punctul de rouă, o parte din vaporii de apă poate condensa sub formă lichidă.
Acelaşi principiu explică atât condensarea controlată a apei în interiorul aparatului de aer condiţionat, cât şi condensul nedorit care poate apărea pe anumite suprafeţe reci ale unei clădiri.
În cazul aparatului de aer condiţionat, condensarea este utilizată pentru eliminarea unei părţi din umiditatea aerului interior.
În modul de răcire, unitatea interioară recirculă aerul din încăpere prin schimbătorul său de căldură.
Atunci când suprafaţa schimbătorului este suficient de rece în raport cu punctul de rouă al aerului care trece prin el, o parte din vaporii de apă condensează pe suprafaţa schimbătorului.
Apa rezultată este colectată în sistemul de condens al unităţii interioare şi evacuată prin traseul prevăzut pentru drenaj.
Aerul care revine în încăpere a pierdut astfel o parte din umiditate.
Dezumidificarea produsă în timpul răcirii este, prin urmare, o consecinţă a procesului frigorific şi a condensării vaporilor de apă pe schimbătorul rece.
Un aparat de aer condiţionat care funcţionează în răcire poate elimina umiditate atunci când pe schimbătorul unităţii interioare există condiţiile necesare formării condensului.
Cantitatea de apă eliminată nu este însă constantă şi nu poate fi determinată doar din capacitatea aparatului exprimată în BTU/h.
Procesul este influenţat de mai mulţi factori:
De aceea, două aparate care oferă aceeaşi capacitate nominală de răcire nu trebuie presupuse automat ca având aceeaşi capacitate de dezumidificare.
Un sistem multisplit utilizează mai multe unităţi interioare conectate la o unitate exterioară comună. Fiecare unitate interioară deserveşte spaţiul în care este instalată şi poate elimina umiditate atunci când funcţionează în condiţii în care se formează condens pe schimbător.
Astfel, dacă există unităţi interioare în living, dormitoare sau alte camere, climatizarea şi eliminarea umidităţii pot avea loc direct în aceste spaţii, în funcţie de funcţionarea fiecărei unităţi şi de arhitectura sistemului.
Acesta este un avantaj faţă de situaţia în care o singură unitate interioară trebuie să influenţeze indirect mai multe camere.
Totuşi, existenţa mai multor unităţi interioare nu înseamnă automat că umiditatea va deveni identică în toate încăperile.
Nu există o regulă conform căreia tehnologia multisplit dezumidifică în mod automat mai eficient decât tehnologia monosplit.
Un sistem multisplit poate oferi avantajul climatizării mai multor camere prin unităţi interioare dedicate. Un sistem format din mai multe aparate monosplit poate, la rândul său, climatiza separat aceleaşi încăperi.
Performanţa de dezumidificare trebuie evaluată pe baza echipamentelor concrete şi a condiţiilor în care acestea funcţionează, nu doar după faptul că sistemul este multisplit sau monosplit.
Principalul avantaj al multisplitului în acest context este posibilitatea de a trata aerul direct în mai multe încăperi folosind o singură unitate exterioară, nu o capacitate de dezumidificare automat superioară.
Nu trebuie presupus acest lucru.
Faptul că un aparat elimină apă din aer în timpul răcirii nu înseamnă că poate măsura umiditatea şi menţine automat o valoare de umiditate relativă aleasă de utilizator.
Pentru un control bazat efectiv pe umiditate sunt necesare funcţii, senzori şi o logică de control care trebuie confirmate în documentaţia modelului respectiv.
Unele aparate pot avea un mod dedicat de dezumidificare, însă nici acesta nu trebuie confundat automat cu un control precis al umidităţii la un procent setat.
Setarea temperaturii influenţează modul în care funcţionează sistemul, dar nu există o relaţie simplă prin care o temperatură setată mai jos să însemne automat o dezumidificare mai bună.
Eliminarea umidităţii depinde de condiţiile aerului interior, de temperatura schimbătorului, de debitul de aer şi de modul în care echipamentul îşi adaptează funcţionarea.
De aceea, scăderea excesivă a temperaturii setate doar pentru a încerca să elimini mai multă umiditate nu reprezintă o strategie corectă de control.
Temperatura exterioară influenţează funcţionarea sistemului frigorific şi sarcina termică a clădirii, dar cantitatea de apă condensată nu poate fi dedusă simplu din diferenţa dintre temperatura exterioară şi temperatura setată în cameră.
Pentru condensarea vaporilor de apă sunt esenţiale condiţiile aerului interior şi temperatura suprafeţei schimbătorului cu care acesta intră în contact.
De exemplu, două zile cu aceeaşi temperatură exterioară pot produce condiţii de dezumidificare diferite dacă umiditatea şi temperatura aerului interior sunt diferite.
Un sistem multisplit obişnuit nu trebuie confundat cu un sistem de ventilare.
Unitatea interioară preia aerul din încăpere, îl trece prin schimbător şi îl recirculă în acelaşi spaţiu. Existenţa unei unităţi exterioare nu înseamnă că aerul exterior este introdus automat în cameră.
Unitatea exterioară participă la circuitul frigorific al sistemului, dar acest lucru este diferit de realizarea unui schimb controlat de aer între interior şi exterior.
Aerul condiţionat poate răci şi dezumidifica aerul recirculat, dar nu înlocuieşte automat ventilarea necesară pentru introducerea aerului exterior.
Umiditatea dintr-o locuinţă este influenţată permanent de mai multe surse: activitatea ocupanţilor, duşuri, gătit, uscarea rufelor, plante, infiltraţii, aerul exterior şi comportamentul clădirii.
Aparatul de aer condiţionat poate elimina o parte din umiditate în timpul funcţionării, dar nu controlează toate aceste surse.
Nici deschiderea ferestrelor nu trebuie considerată automat o metodă de dezumidificare. În funcţie de condiţiile exterioare, aerul introdus poate ajuta sau poate creşte sarcina de umiditate a spaţiului.
Din acest motiv, controlul corect al climatului interior presupune să diferenţiem între temperatură, umiditate şi ventilare, chiar dacă toate contribuie la confortul perceput.
Un sistem multisplit poate contribui la reducerea umidităţii din camerele climatizate prin condensarea vaporilor de apă pe schimbătoarele unităţilor interioare.
Poate fi util mai ales într-o locuinţă în care mai multe camere necesită climatizare şi fiecare dintre acestea beneficiază de o unitate interioară proprie.
Nu trebuie însă tratat automat ca un sistem dedicat de control al umidităţii şi nici ca o soluţie pentru orice problemă de umezeală din clădire.
Pentru a înţelege cât de bine poate controla umiditatea un anumit multisplit trebuie analizate funcţiile modelului concret, inclusiv existenţa unui mod dedicat de dezumidificare şi, acolo unde sunt disponibile, senzorii şi funcţiile de control asociate.
În partea a doua analizăm modul Dry, diferenţa dintre răcire şi dezumidificare, controlul în mai multe camere şi situaţiile în care un dezumidificator dedicat poate avea un rol diferit faţă de sistemul multisplit.
Confortul interior nu depinde doar de temperatura aerului. Umiditatea influenţează modul în care percepem mediul dintr-o încăpere şi poate contribui la apariţia condensului pe suprafeţe atunci când condiţiile sunt favorabile.
Un aer foarte umed poate accentua senzaţia de disconfort, iar menţinerea îndelungată a unor condiţii favorabile condensului poate contribui la probleme de umezeală şi mucegai pe suprafeţele vulnerabile.
La polul opus, un aer foarte uscat poate fi perceput ca neplăcut. Din acest motiv, temperatura şi umiditatea trebuie analizate împreună atunci când evaluăm confortul unei încăperi.
Valoarea afişată de un higrometru este, de regulă, umiditatea relativă. Aceasta exprimă cantitatea de vapori de apă existentă în aer în raport cu cantitatea maximă pe care aerul o poate conţine în condiţiile respective de temperatură.
Umiditatea relativă este strâns legată de temperatură. Aceeaşi cantitate de vapori de apă poate corespunde unor valori diferite ale umidităţii relative dacă temperatura aerului se modifică.
De aceea, o valoare procentuală a umidităţii nu trebuie interpretată complet separat de temperatura la care a fost măsurată.
Punctul de rouă ajută la înţelegerea modului în care apare condensul. Dacă aerul umed intră în contact cu o suprafaţă suficient de rece, astfel încât condiţiile locale ajung la punctul de rouă, o parte din vaporii de apă poate condensa sub formă lichidă.
Acelaşi principiu explică atât condensarea controlată a apei în interiorul aparatului de aer condiţionat, cât şi condensul nedorit care poate apărea pe anumite suprafeţe reci ale unei clădiri.
În cazul aparatului de aer condiţionat, condensarea este utilizată pentru eliminarea unei părţi din umiditatea aerului interior.
În modul de răcire, unitatea interioară recirculă aerul din încăpere prin schimbătorul său de căldură.
Atunci când suprafaţa schimbătorului este suficient de rece în raport cu punctul de rouă al aerului care trece prin el, o parte din vaporii de apă condensează pe suprafaţa schimbătorului.
Apa rezultată este colectată în sistemul de condens al unităţii interioare şi evacuată prin traseul prevăzut pentru drenaj.
Aerul care revine în încăpere a pierdut astfel o parte din umiditate.
Dezumidificarea produsă în timpul răcirii este, prin urmare, o consecinţă a procesului frigorific şi a condensării vaporilor de apă pe schimbătorul rece.
Un aparat de aer condiţionat care funcţionează în răcire poate elimina umiditate atunci când pe schimbătorul unităţii interioare există condiţiile necesare formării condensului.
Cantitatea de apă eliminată nu este însă constantă şi nu poate fi determinată doar din capacitatea aparatului exprimată în BTU/h.
Procesul este influenţat de mai mulţi factori:
De aceea, două aparate care oferă aceeaşi capacitate nominală de răcire nu trebuie presupuse automat ca având aceeaşi capacitate de dezumidificare.
Un sistem multisplit utilizează mai multe unităţi interioare conectate la o unitate exterioară comună. Fiecare unitate interioară deserveşte spaţiul în care este instalată şi poate elimina umiditate atunci când funcţionează în condiţii în care se formează condens pe schimbător.
Astfel, dacă există unităţi interioare în living, dormitoare sau alte camere, climatizarea şi eliminarea umidităţii pot avea loc direct în aceste spaţii, în funcţie de funcţionarea fiecărei unităţi şi de arhitectura sistemului.
Acesta este un avantaj faţă de situaţia în care o singură unitate interioară trebuie să influenţeze indirect mai multe camere.
Totuşi, existenţa mai multor unităţi interioare nu înseamnă automat că umiditatea va deveni identică în toate încăperile.
Nu există o regulă conform căreia tehnologia multisplit dezumidifică în mod automat mai eficient decât tehnologia monosplit.
Un sistem multisplit poate oferi avantajul climatizării mai multor camere prin unităţi interioare dedicate. Un sistem format din mai multe aparate monosplit poate, la rândul său, climatiza separat aceleaşi încăperi.
Performanţa de dezumidificare trebuie evaluată pe baza echipamentelor concrete şi a condiţiilor în care acestea funcţionează, nu doar după faptul că sistemul este multisplit sau monosplit.
Principalul avantaj al multisplitului în acest context este posibilitatea de a trata aerul direct în mai multe încăperi folosind o singură unitate exterioară, nu o capacitate de dezumidificare automat superioară.
Nu trebuie presupus acest lucru.
Faptul că un aparat elimină apă din aer în timpul răcirii nu înseamnă că poate măsura umiditatea şi menţine automat o valoare de umiditate relativă aleasă de utilizator.
Pentru un control bazat efectiv pe umiditate sunt necesare funcţii, senzori şi o logică de control care trebuie confirmate în documentaţia modelului respectiv.
Unele aparate pot avea un mod dedicat de dezumidificare, însă nici acesta nu trebuie confundat automat cu un control precis al umidităţii la un procent setat.
Setarea temperaturii influenţează modul în care funcţionează sistemul, dar nu există o relaţie simplă prin care o temperatură setată mai jos să însemne automat o dezumidificare mai bună.
Eliminarea umidităţii depinde de condiţiile aerului interior, de temperatura schimbătorului, de debitul de aer şi de modul în care echipamentul îşi adaptează funcţionarea.
De aceea, scăderea excesivă a temperaturii setate doar pentru a încerca să elimini mai multă umiditate nu reprezintă o strategie corectă de control.
Temperatura exterioară influenţează funcţionarea sistemului frigorific şi sarcina termică a clădirii, dar cantitatea de apă condensată nu poate fi dedusă simplu din diferenţa dintre temperatura exterioară şi temperatura setată în cameră.
Pentru condensarea vaporilor de apă sunt esenţiale condiţiile aerului interior şi temperatura suprafeţei schimbătorului cu care acesta intră în contact.
De exemplu, două zile cu aceeaşi temperatură exterioară pot produce condiţii de dezumidificare diferite dacă umiditatea şi temperatura aerului interior sunt diferite.
Un sistem multisplit obişnuit nu trebuie confundat cu un sistem de ventilare.
Unitatea interioară preia aerul din încăpere, îl trece prin schimbător şi îl recirculă în acelaşi spaţiu. Existenţa unei unităţi exterioare nu înseamnă că aerul exterior este introdus automat în cameră.
Unitatea exterioară participă la circuitul frigorific al sistemului, dar acest lucru este diferit de realizarea unui schimb controlat de aer între interior şi exterior.
Aerul condiţionat poate răci şi dezumidifica aerul recirculat, dar nu înlocuieşte automat ventilarea necesară pentru introducerea aerului exterior.
Umiditatea dintr-o locuinţă este influenţată permanent de mai multe surse: activitatea ocupanţilor, duşuri, gătit, uscarea rufelor, plante, infiltraţii, aerul exterior şi comportamentul clădirii.
Aparatul de aer condiţionat poate elimina o parte din umiditate în timpul funcţionării, dar nu controlează toate aceste surse.
Nici deschiderea ferestrelor nu trebuie considerată automat o metodă de dezumidificare. În funcţie de condiţiile exterioare, aerul introdus poate ajuta sau poate creşte sarcina de umiditate a spaţiului.
Din acest motiv, controlul corect al climatului interior presupune să diferenţiem între temperatură, umiditate şi ventilare, chiar dacă toate contribuie la confortul perceput.
Un sistem multisplit poate contribui la reducerea umidităţii din camerele climatizate prin condensarea vaporilor de apă pe schimbătoarele unităţilor interioare.
Poate fi util mai ales într-o locuinţă în care mai multe camere necesită climatizare şi fiecare dintre acestea beneficiază de o unitate interioară proprie.
Nu trebuie însă tratat automat ca un sistem dedicat de control al umidităţii şi nici ca o soluţie pentru orice problemă de umezeală din clădire.
Pentru a înţelege cât de bine poate controla umiditatea un anumit multisplit trebuie analizate funcţiile modelului concret, inclusiv existenţa unui mod dedicat de dezumidificare şi, acolo unde sunt disponibile, senzorii şi funcţiile de control asociate.
În partea a doua analizăm modul Dry, diferenţa dintre răcire şi dezumidificare, controlul în mai multe camere şi situaţiile în care un dezumidificator dedicat poate avea un rol diferit faţă de sistemul multisplit.
Un sistem multisplit poate elimina o parte din umiditatea aerului atunci când funcţionează în condiţii favorabile condensării pe schimbătoarele unităţilor interioare. Acest lucru nu înseamnă însă că poate rezolva orice problemă de umezeală din locuinţă.
Dacă sursa este permanentă sau ţine de clădire, reducerea temporară a umidităţii aerului poate diminua simptomele fără să elimine cauza.
Atunci când umiditatea revine rapid după oprirea climatizării, trebuie analizată sursa umezelii, nu doar capacitatea aparatului de aer condiţionat.
Nu. Dacă apa pătrunde prin acoperiş, terasă, faţadă, fundaţie, tâmplărie sau alte elemente ale construcţiei, problema trebuie remediată la sursă.
Aerul condiţionat sau un dezumidificator poate contribui la reducerea umidităţii aerului şi poate participa la procesul de uscare în anumite condiţii, dar nu repară infiltraţia.
Utilizarea continuă a climatizării pentru a compensa o sursă activă de apă poate ascunde temporar simptomele, în timp ce materialele construcţiei continuă să fie expuse umezelii.
Condensul poate apărea atunci când temperatura unei suprafeţe ajunge suficient de jos în raport cu temperatura şi conţinutul de vapori al aerului din încăpere.
Ferestrele, anumite zone ale pereţilor exteriori, colţurile şi alte suprafeţe reci pot deveni vulnerabile în anumite condiţii.
Reducerea umidităţii aerului poate diminua riscul de condens, dar nu rezolvă automat cauza unei suprafeţe excesiv de reci.
Dacă fenomenul este persistent, trebuie analizate atât umiditatea interioară, cât şi comportamentul termic al elementului de construcţie.
O punte termică poate determina temperaturi locale ale suprafeţelor diferite de cele din zonele învecinate. Dacă suprafaţa devine suficient de rece, riscul de condens poate creşte în condiţii favorabile.
Un aparat de aer condiţionat poate modifica temperatura şi umiditatea aerului, dar nu elimină puntea termică din structura clădirii.
De aceea, apariţia repetată a condensului sau a mucegaiului în aceeaşi zonă trebuie investigată dincolo de simpla valoare a umidităţii afişate în cameră.
Nu. Un multisplit obişnuit recirculă şi climatizează aerul din încăpere. Un sistem de ventilare realizează schimbul de aer dintre interior şi exterior.
Ventilaţia este importantă pentru evacuarea contaminanţilor şi a vaporilor generaţi în interior şi pentru introducerea aerului exterior în condiţiile pentru care sistemul a fost proiectat.
Aerul condiţionat şi ventilarea pot contribui împreună la confortul interior, dar îndeplinesc funcţii diferite.
Un sistem multisplit nu trebuie considerat înlocuitorul ventilării doar pentru că pune aerul în mişcare în încăpere.
Nu. Efectul depinde de condiţiile aerului exterior comparativ cu cele din interior.
Umiditatea relativă afişată în exterior nu este suficientă, luată singură, pentru a determina dacă aerisirea va usca sau va încărca suplimentar cu umiditate spaţiul interior, deoarece temperatura influenţează puternic această valoare.
În anumite condiţii, introducerea aerului exterior poate ajuta la reducerea umidităţii interioare. În altele, poate creşte sarcina de dezumidificare.
Din acest motiv, regula „deschide ferestrele pentru a scădea umiditatea” nu este valabilă în orice anotimp şi în orice condiţii meteorologice.
O parte importantă a vaporilor de apă poate fi produsă chiar în interiorul casei.
Printre sursele posibile se află:
Reducerea acestor surse acolo unde este posibil şi evacuarea controlată a vaporilor pot fi la fel de importante ca dezumidificarea realizată de aparatul de aer condiţionat.
Un higrometru poate fi util pentru urmărirea temperaturii şi a umidităţii relative în diferite încăperi.
O singură măsurătoare nu descrie însă întregul comportament al locuinţei. Este mai utilă observarea evoluţiei valorilor în timp şi a situaţiilor în care umiditatea creşte sau scade.
De exemplu, poţi urmări dacă umiditatea creşte după duş, gătit sau uscarea rufelor, dacă scade în timpul funcţionării aerului condiţionat şi cât de repede revine după oprirea acestuia.
Diferenţele persistente între camere pot indica surse de vapori, ventilaţie, temperaturi sau condiţii constructive diferite.
Poziţia senzorului poate influenţa măsurarea. Un higrometru amplasat foarte aproape de unitatea interioară, de o fereastră, de o sursă de căldură, de o zonă cu vapori sau într-un curent direct de aer poate indica condiţii diferite de cele reprezentative pentru întreaga cameră.
Pentru interpretarea corectă trebuie respectate recomandările producătorului aparatului de măsură şi trebuie evitate poziţiile care pot distorsiona evident rezultatul.
Dacă multisplitul are senzori proprii de umiditate, acolo unde modelul oferă această funcţie, trebuie ţinut cont şi de poziţia în care aparatul realizează măsurarea.
Apariţia condensului în timpul răcirii sau dezumidificării poate fi o consecinţă normală a eliminării vaporilor de apă din aer.
Cantitatea evacuată poate varia în funcţie de condiţiile interioare şi de regimul de funcţionare. Nu există o cantitate universală de condens care trebuie produsă într-o oră sau într-o zi.
De asemenea, lipsa vizibilă a unei cantităţi mari de apă nu demonstrează singură că aparatul nu dezumidifică.
Condensul colectat de unitatea interioară trebuie evacuat prin sistemul proiectat pentru acest scop.
Dacă drenajul este obturat, montat necorespunzător sau prezintă alte probleme, apa poate să nu mai fie evacuată corect şi pot apărea scurgeri în zona unităţii interioare.
O problemă a drenajului nu trebuie confundată cu o capacitate insuficientă de dezumidificare.
Verificarea şi întreţinerea evacuării condensului trebuie realizate conform documentaţiei echipamentului şi configuraţiei instalaţiei.
Filtrele fac parte din traseul de aer al unităţii interioare. Atunci când sunt încărcate cu praf şi impurităţi, pot afecta circulaţia aerului şi funcţionarea aparatului.
Nu trebuie însă stabilit un interval universal de curăţare, precum „o dată pe lună”, pentru toate sistemele multisplit.
Frecvenţa verificării şi curăţării depinde de model, condiţiile din locuinţă şi intensitatea utilizării. Instrucţiunile producătorului trebuie să fie reperul principal.
Nu trebuie tratat astfel.
Dacă există mucegai, trebuie investigat de ce suprafaţa respectivă a rămas în condiţii favorabile dezvoltării acestuia. Pot fi implicate umiditatea interioară, condensul, suprafeţele reci, infiltraţiile, ventilaţia sau mai mulţi factori simultan.
Reducerea umidităţii poate face parte din soluţie, dar nu înlocuieşte identificarea şi remedierea cauzei.
Un dezumidificator dedicat poate fi relevant atunci când obiectivul principal este eliminarea umidităţii, inclusiv în perioade în care nu există un necesar important de răcire.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare locuinţă cu umiditate ridicată are nevoie de un dezumidificator.
Dacă umiditatea este provocată de o infiltraţie, de o problemă constructivă sau de o altă sursă permanentă, trebuie rezolvată mai întâi cauza. Echipamentul de dezumidificare poate gestiona umiditatea aerului, dar nu repară defectul care produce apa.
Dacă reducerea umidităţii reprezintă un criteriu important la alegerea sistemului, verifică funcţiile modelului concret şi nu doar denumirile comerciale.
Aceste caracteristici pot diferi între unităţile interioare compatibile chiar dacă sunt conectate la aceeaşi familie de multisplit.
Nu. Funcţiile de dezumidificare reprezintă doar o parte dintre criteriile de selecţie.
Sistemul trebuie ales în primul rând în raport cu necesarul de răcire şi încălzire al camerelor, combinaţiile de unităţi interioare şi exterioare permise de producător, condiţiile de funcţionare, traseele frigorifice, amplasarea unităţilor şi modul în care vor fi utilizate simultan.
Abia apoi pot fi comparate funcţiile suplimentare, inclusiv modul Dry, senzorii şi opţiunile de control.
Un sistem multisplit poate reduce umiditatea din camerele climatizate deoarece, în timpul răcirii şi în anumite moduri dedicate de dezumidificare, vaporii de apă pot condensa pe schimbătoarele reci ale unităţilor interioare şi sunt evacuaţi sub formă de condens.
Avantajul configuraţiei multisplit este posibilitatea de a trata direct aerul din mai multe încăperi prin unităţi interioare dedicate, utilizând o unitate exterioară comună. Acest lucru nu înseamnă însă că multisplitul controlează automat umiditatea la aceeaşi valoare în toate camerele sau că dezumidifică în mod inerent mai bine decât orice sistem monosplit.
Dacă umiditatea ridicată persistă, trebuie analizate sursele de vapori, ventilaţia, infiltraţiile, suprafeţele reci şi comportamentul clădirii. Aparatul de aer condiţionat poate controla o parte din efect, dar nu poate elimina o cauză structurală sau o sursă permanentă de umezeală.
Pentru un climat interior confortabil, temperatura, umiditatea şi ventilarea trebuie analizate împreună. Multisplitul poate contribui la controlul temperaturii şi la reducerea umidităţii, dar rolul său trebuie înţeles în limitele funcţiilor oferite de echipamentul concret.
